mardi 27 janvier 2009

Elev_5

L'acier!!!

L'acier est un alliage de fer, de carbone et d'autres éléments, obtenus dans un lichida.Majoritatea aciers ne contenant pas de phosphore, le soufre et le silicium et entre 0,1 et 1,5% de carbone.

Les aciers sont en acier doux avec un peu (moins de 0,2%). Ils sont maleabile et ductile et est utilisé à la place du fer forgé. Ils ne sont pas renforcées par le durcissement. Steels moyen contenant entre 0,2-0,6% de carbone sont utilisés pour la fabrication de rails et d'éléments structurels (traverses, poutres et autres). Soft et moyennes aciers peuvent être forgées et soudées. Les aciers à haute teneur en carbone (de 0,75 à 1,50) utilisée pour la fabrication briciurilor, instruments chirurgicaux, burghiurilor et d'autres outils. Steels et des environnements riches en carbone peut être renforcée ou subir l'opération de retour.

L'acier est généralement composé de fer avec foyer four (qui produisent plus de 80% de l'acier obtenu aux Etats-Unis), les processus et les procédures Bessemer avec sulfare oxygène. Chaque méthode utilise un acide ou alcaline captuseala au four ou du convertisseur. Captuseala alcalines (chaux, la magnésie ou d'un mélange des deux) mai être utilisés que si la fonte des éléments comme le phosphore, les oxydes d'azote que l'acide et l'acide qui, si la fonte contient des éléments qui forment les bases.

Le four à sole

En préparation à l'obtention de l'acier avec un four à sole four est utilisé avec la réverbération. Il fait fondre la limaille de fer de l'acier et un peu d'hématite dans un four chauffé par le gaz ou le pétrole. Carburant et d'air preincalzesc en passant par un gril chaud de briques dans une partie de furnalului; un grill est situé dans d'autres partie du four et est chauffée par des étés chauds Gazelle qui s'échappent du four. De temps en temps est inversé le sens d'écoulement de gaz. De carbone et d'autres impuretés de la fusion de l'oxyde de fer est l'hématite et l'excès d'air du four à gaz. Il ya des séries d'analyse de 8 ou 8, et lorsque toutes les carbone est oxydé, la quantité de carbone nécessaire pour l'acier est ajoutée sous la forme de coke ou d'un alliage riche en charbon, généralement feromangan ou spiegel. Acier liquide est ensuite versé dans les bars. On peut donc obtenir un acier de qualité uniforme, parce que le processus peut être contrôlée par l'analyse.

Le Bessemer

Le Bessemer frabicare de l'acier a été inventé par un Américain, William Kelly, en 1852, et un anglais, Henry Bessemer, en 1855. Converter, un oeuf de forme, est rempli de fer fondu. L'air qui souffle à travers les trous de vent à l'état liquide à compter oxidand silicium de manganèse et d'autres impuretés, et enfin du carbone. Dans une dizaine de minutes, la réaction est presque complet, comme on l'a vu en changeant la couleur de la flamme obtenue par la combustion de carbone et d'oxyde de l'acier coulé.

Bessemer processus est coûteux, mais l'acier n'est pas aussi bonne que celle obtenue par le biais du processus avec foyer four.


Le souffle de l'oxygène avec

Dès 1955, une grande proportion de l'acier produit aux États-Unis a été obtenu grâce à un nouveau processus, le processus de la respiration d'oxygène. Le fer est placé dans un convertisseur Bessemer similaire à convertisseur, mais la bouche du vent. Metal surface à coup d'oxygène pur par un tuyau en cuivre refroidie à l'eau, à l'oxydation du carbone et de phosphore. Traitement d'une fusion de 50-250 tonnes se produit en 40-50 minutes. Par cette méthode pour obtenir un acier de haute qualité.



Propriétés de l'acier

Quand riches en acier au carbone est chauffé au rouge et refroidi lentement, il est relativement mou. Si elle est soudainement refroidi par immersion dans l'eau, de pétrole ou de mercure devient dur et cassant que le verre. Cet acier peut souffrir du mal à revenir avec un reincalzire, la réalisation d'un produit souhaité par la combinaison de résistance et de dureté. Souvent, le rendement est effectuée de manière à laisser dans une seule pièce pour la découpe des bords, appuyée par une autre en acier doux.

La mesure de rendement peut être estimé surtout par les couleurs de interferinta d'une mince couche d'oxyde formée sur la surface d'acier poli pendant le chauffage, la couleur jaune paille correspond à une caliri pour briciuri, surtout de couleur jaune pour bricege pour foarfete et un burin, rouge -violet pour le couteau de boucher, le bleu pour les ressorts d'horloges et noir-bleu pour fierastraie.

Ces processus et le renforcement de retour ne peut être compris en tenant compte des phases qui peuvent former de fer et de carbone. Le carbone est soluble dans le fer γ forme stable au cours de 9120C. Si l'acier est caleste obtenir sur elle une solution de carbone dans le fer soluble y. Ce document, appelé Martens, est dur et chaud. Il donne de la dureté et la fragilité de l'acier de qualité riche en carbone. Martensitul pas stable à température ambiante, mais le taux de conversion dans la phase la plus stable est si petit à la température ambiante, il peut passer, et renforcé d'acier contenant Martens est encore long, mais à condition de ne pas reincalzit.

Lorsque l'acier renforcé l'objet d'un retour par reincalzire lent, martensitul subir une transformation en une phase plus stable. Les changements qui se sont complexes, mais dans le résultat final d'un mélange de fer x graunte carbure de fer et prendre Fe3C. l'acier contenant 0,9% de changement par le biais de carbone retour en Perl, qui est composé de couches alternatives, très mince, la ferrite et de ciment. Perlitul est durable et résistant. Acier contenant moins de 0,9% de carbone (acier hipoeutectoid) modifier le rendement d'un métal composé de microcristalline graunte et de perles de ferrite, tandis que l'acier, qui contient plus de 0,9% de carbone (acier hipereutectoid ) en contrepartie d'cementit semblent graunte et perle.

mercredi 21 janvier 2009

Dumitru Cristian - Elev_6

Fonta

Fierul topit obtinut in furnalul inalt, venind in contact cu cocsul din partea de jos a furnalului, contine diferite procente de carbon dizolvat (de obicei 3sau 4%), inpreuna cu siliciu, mangan, fosfor si sulf in cantitati mai mici. Aceste inpuritati scad punctual sau de topire de la 1535oC, cea a fierului pur, la circa 1200oC. Aceasta fonta este deseori turnata in bare.

Cand fonta se prepara prin racier brusca din stare lichida, are culoarea alba si se numeste fonta alba. Ea consta in general din din compusul cementit, Fe3C, o substanta rigida, casanta.

Fonta cenusie, obtinuta prin racier inceata, consta din graunte cristaline de fier pur (numit ferita) si fulgi de grafit. Atat fonta alba, cat si cea cenusie sunt casante, deoarece principalul constituent al primeia, cementitul, este casant iar ultima este slabita de fulgii de grafit distribuiti prin ea si de ferita dura continuta.

Fonta maleabila, care este mai dura si mai putin casanta decat cea alba sau cenusie, se prepara prin tratarea la cald a fontei cenusii cu o compozitie convenabila. In acest tratament, fulgii de grafit se unesc in particule globulare, care, din cauza ariilor sectiunilor traversale mici, slabesc ferita mai putin decat o fac fulgii.

Fonta este cea mai ieftina varietate de fier, dar folosirea ei este limitata din cauza rezistentei mici. O mare parte din ea se folosesc la prepararea otelului iar o cantitate mai mica, a fierului forjat.

Fierul forjat

Fierul forjat este un fier pur, cu numai 0,1-0,2%carbon si mai putin de 0,5% impuritati totale. El se prepara prin topirea fontei pe un pat de oxid de fier intr-un cuptor cu reverberatie, in care flacara este reflectata de acoperis in material pentru a-l incalzi. Fonta topita este agitata, oxidul de fier oxidand carbonul dizolvat in oxid de carbon iar sulful, fosforul si siliciul trec in zgura. Pe masura ce impuritatile sunt indepartate, punctual de topire al fierului creste si masa devine mai pastoasa. Ea este indepartata din furnal si batuta cu ciocane actionate cu abur pentru a indeparta zgura.

Fierul forjat este un metal rezistent si dur care se poate suda si forja usor.In trecut se folosea extensive la fabricarea lanturilor, sarmei si a altor obiecte de acest gen. Astazi este inlocuit in mare masura cu otelul aliat moale.

Otelul

Otelul este un aliaj de fier, carbon si alte elemente, obtinut in stare lichida.Majoritatea otelurilor nu contin fosfor, sulf si siliciu si au intre 0,1 si 1,5% carbon.

Otelurile moi sunt oteluri cu putin carbon (mai putin de 0,2%). Ele sunt maleabile si ductile si se folosesc in locul fierului forjat. Ele nu sunt intarite prin calire. Otelurile mijlocii, continand intre 0,2-0,6%carbon, se folosesc pentru fabricarea sinelor si a elementelor structurale (traverse, grinzi si altele). Otelurile moi si mijlocii pot fi forjate si sudate. Otelurile cu cu continut mare de carbon (de la 0,75 la 1,50) se folosesc la fabricarea briciurilor, instrumentelor chirurgicale, burghiurilor si a altor scule. Otelurile medii si cele bogate in carbon pot fi intarite sau pot suferi operatia de revenire.

Otelul se fabrica in general din fier turnat prin procedeul cu cuptor cu vatra (prin care se fabrica mai mult de 80% din otelul obtinut in S.U.A), procedeul Bessemer si procedeul cu sulfare de oxigen. In fiecare procedeu se foloseste o captuseala bazica sau acida in cuptor sau in convertizor. Captuseala bazica (var, magnezie sau un amestec din amandoua) se poate folosi daca fierul turnat contine elemente, ca fosforul, care formeaza oxizi acizi, iar ce acida, daca fierul turnat contine elemente care formeaza baze.

Procedeul cu cuptor cu vatra

La obtinerea otelului preparat in cuptorul cu vatra se foloseste un cuptor cu reverberatie. Fonta se topeste cu pilitura de otel si putin hematite intr-un cuptor incalzit cu gaz sau petrol. Combustibilul si aerul se preincalzesc prin trecerea printr-un gratar de caramizi fierbinti intr-o parte a furnalului; un gratar similar se gaseste in cealalta parte a cuptorului si este incalzit de gazelle fierbinti care scapa din cuptor. Din timp in timp se inverseaza directia fluxului de gaze. Carbonul si alte impuritati din fierul topit sunt oxidate de hematite si de excesul de aer din gazul din cuptor. Se fac serii de analize din 8 in 8 or, iar cand tot carbonul este oxidat, cantitatea de carbon necesara pentru otel este adaugata sub forma de cocs sau ca un aliaj bogat in carbune, de obicei feromangan sau spiegeleisen. Otelul topit este turnat apoi in lingouri. Se poate obtine astfel un otel de calitate uniforma, deoarece procedeul poate fi controlat des prin analize.

Procedeul Bessemer

Procedeul Bessemer de frabicare a otelului a fost inventat de un american, William Kelly, in 1852, si independent de un englez, Henry Bessemer, in 1855. Convertizorul, de forma unui ou, este umplut cu fonta topita. Aerul este suflat in lichid prin gaurile de vant de al baza, oxidand siliciul manganul si alte impuritati, iar in final, carbonul. In circa zece minute reactia este aproape completa, asa cum se vede prin schimbarea culorii flacarii obtinute prin arderea oxidului de carbon si apoi se toarna otelul.

Procedeul Bessemer nu este costisitor, dar otelul nu e asa de bun ca cel obtinut prin procedeul cuptorului cu vatra.


Procedeul cu suflare de oxygen

Din 1955 incoace, o mare parte din otelul produs in S.U.A a fost obtinut printr-un procedeu nou, procedeul cu suflare de oxygen. Fierul se plaseaza intr-un convertizor asemanator cu convertizorul Bessemer, dar fara guri de vant la baza. La suprafata metalului se sufla oxygen pur printr-o teava de cupru racita cu apa, pentru a oxida carbonul si fosforul. Tratarea unei sarje de 50-250 tone are loc in 40-50 minute. Prin acest procedeu se obtine un otel de calitate superioara.

mardi 20 janvier 2009


Grigore Marius Elev_7

ELABORAREA OTELULUI Tehnica reprezinta aplicarea practica a cunostiintelor stiintifice fundamentale in scopul creeri de bunuri materiale sau sadisfacerii anumitor necesitati ale omului. Ea cuprinde ansamblul metodelor si mijloacelor de transformare a materiei. Dintre acestea, metodele de transformare a materiei constituie obiectul “tehnologiei”. Tehnologia reprezinta, deci, una dintre laturile fundamentale ale tehnicii, definind modul cum e posibila o transformare dorita. Productia materiala se realizeaza prin forme de organizare de desfasurare a activitatii omenesti denumite “procese de productie”. Ele sunt procese tehno-economice complexe, desfasurate in inteprinderi specializate. Atat produsele cat si procesele de productie sunt concepute, proiectate respective organizate si conduse, din punct e vedere tehno-economic, in principal de inngineri. Otelurile sunt aliaje ale fierului cu carbonul, cu concentratia in carbon mai mica de 2.11 % si continuturi variabile, dar limitate de elemente insotitoare (Mn, Si, P, S, ), precum si de N, O, H. Otelurile aliate contin in plus fata de otelurile carbon obisnuite, unul sau mai multe elemente de aliere( Cr, Ni, W, Mo, V, etc.) care le confera proprietati superioare sau specifice. Otelurile sunt materialele metalice cel mai mult utilizate in industrie. Elaborarea otelului este un process fizico-chimic complex care utilizeaza ca materie prima, fie fonta bruta, fie minereul de fier. In present, practice toata cantitatea de otel necesara se elaboreaza prin reducere indirecta, pornind de la o incarcatura metalica din care se elimina o parte din carbon si din elementele insotitoare, prin procese de afinare a baii metalice. La elaborarea otelului prin reducere indirecta, incarcatura metalica poate fi formata din fonta, fier veci si fonta sau numai fier vechi. Fonta, initial poate fi in stare lichida sau in stare solida. Procesele de elaborare a otelului prin reducere indirecta sunt urmatoarele: Afinarea fontei prin insuflare de aer Afinarea fontei si a fierului vechi in cuptoare cu vatra Afinarea fierului vechi in cuptoare electrice Elaborarea (topirea) otelului prin procedee complexe (prin combinarea diferitelor faze de elaborare a unor procedee de mai sus) Procedeele de elaborare a otelului au loc intr-un system eterogen, format din faze lichide, gazoase si solide. In baia metalica se mai gasesc si particule nemetalice in suspensie, care provin din incarcatura, din materialele refractare, din procesele chimice si fizico-chimice care au loc in timplul elaborarii si solidificarii. O elaborare corespunzatoare a otelului presupune, deci, o conducere a proceselor in asa fel incat se se realizeze obtinerea otelului de compozitie si structura precisa, eliminarea cat mai avansata a gazelor vatamatoare (P, S) si crearea conditiilor ca in otelul finit sa ramana cat mai putine particule nemetalice (incluziuni). Afinarea incarcaturii metalice are loc in stare topita si consta in eliminarea unei parti din carbon si din elementele insotitoare prin procese de oxidare a acestora (afinarea oxidanta) si indepartarea produselor oxidarii in baia metalica. Procesele principale ale afinarii de oxidare, deci in prima parte a elaborarii otelului, oxigenul dizolvat in baia metalica este necesar. Deoarece dupa procesele de afinare si dezoxidare nu se obtine totdeanua compozitia dorita, elaborarea otelului trebuie completata cu corectarea compozitiei, iar in cazul otelurilor aliate, corectarea si alierea, care se face prin adaugare, dupa indepartarea zgurei si dezoxidare, a elementelor dorite sub forma de fonte brute si aliate, feroajiaje sau chiar metale pure. Otelul elaborate in orice agregat siderurgic se evacueaza in oala de turnare a carei capacitate este de obicei, egala cu capacitatea cuptorului. Lingotierele sunt formele metalice in care se toarna otelul, in scopul obtinerii lingourilor. Prin exploatarea zacamintelor sau resursele naturale se obtin minereuri metalifere si nemetalifere care constituie materiile prime de baza. Din minereurile metalifere, prin procese tehnologice se extrag metalele sau direct unele aliaje brute. Majoritatea tipurilor de aliaje nu se pot obtine insa direct prin procesele de extragere bruta si ajinare. Drept consecinta, elaborarea lor se face prin retopirea si amestecarea in proportii adecvate direct a metalelor industriale sau ethnic pure, process care de asemenea face parte din elaborarea secundara.

Grigore Marius Elev_7

Aluminiu Răspândire în natură: Al este cel mai răspândit metal în natură; el alcătuieşte 7, 4% din scoarţa pământului. Al nu există în stare nativă. Dintre mineralele mai importante sunt: micele, feldspaţii respectiv şi produsele de alterare ale acestora: caolinul şi argila, corindonul şi varietăţile lui, bauxita apoi criobitul. Preparare: Fabricarea Al comportă două etape: a) fabricarea oxidului de Al b) obţinerea Al din alumină Al, mai ales acela destinat construcţiilor de avioane nu trebuie să conţină nici fier nici siliciu. De aceea când bauxitele conţin cantităţi mai mari de fier şi de siliciu, ele trebuie supuse unor tratamente prealabile de purificare. Procedeul Bayer este unul dintre cele mai răspândite procedee pentru fabricarea aluminei din bauxite sărace în fier şi siliciu. În acest procedeu, bauxita, în prealabil calcinată şi măcinată, este tratată cu hidroxid de sodiu, în autoclave, la 4 - 6 at şi 160 - 180 C. Oxidul de Al din bauxită trece în soluţie sub formă de aluminat de sodiu Na[Al(OH)4]. Amestecul se filtrează, separându-se soluţia de aluminat de sodiu de hidroxizii de fier şi de combinaţiile siliciului cu aluminatul de sodiu. În soluţia cu aluminat de sodiu se introduce fie un curent de bioxid di carbon, când precipită hidroxidul de Al. 2Na[Al(OH)4] + CO2 = 2Al(OH)3 + Na2CO3 + H2O fie cantităţi mici de Al(OH)3 care amorsează desc aluminatului având rol de germen de cristalizare pentru separarea hidroxidului de Al: Na[Al(OH)4] = Al(OH)3 + NaOH Hidroxidul de Aluminiu obţinut se calcinează în cuptoare rotative la 12000C când trece în oxid de Al: 2Al(OH)3 = Al2O3 + 3H2O Noroaiele roşii rămase de la separarea hidroxidului de Al conţin în afară de oxizi de fier şi siliciu, oxid de titan şi oxid de vanadiu, a căror extragere este o problemă luată în cercetare. Un conţinut mai mare de siliciu în bauxită este dăunător, deoarece siliciul trece în Al2O3, de unde poate pătrunde în Al metalic. Oxidul de aluminiu nu poate fi redus cu cărbune deoarece s-ar forma carbura de aluminiu, Al4C3. Cum însă alumina are un punct de topire foarte ridicat(20500C) în topitură se adaugă drept fondant criolit, care scade temperatura de topire la 9800C. Se lucrează la intensităţi de curent de peste 50000A. Celula electrolitică este formată dintr-o cuvă de oţel căptuşită cu blocuri de grafit suspendaţi în topitură. Prin trecerea curentului electric, Al se adună în jurul catodului la fundul celulei, de unde este scos periodic, iar O este pus în libertate la anod, unde se uneşte cu carbonul electrodului formând oxizi de carbon. Anodul fiind consumat, trebuie înlocuit din timp în timp. Al obţinut este impur şi trebuie rafinat. Pentru obţinerea aluminiu foarte pur, cu 99, 90 - 99, 99% Al se foloseşte rafinarea electrolitică. Proprietăţi fizice: Aluminiu este un metal alb - argintiu, care cristalizează în sistemul cubic cu feţe centrate. Este un metal uşor mai puţin dur decât cuprul. Aluminiu este un foarte bun conducător de căldură şi electricitate. Conductibilitatea electrică şi cea termică sunt aproximativ pe jumătate cât la cupru. Aluminiu este foarte plastic; poate fi laminat, bătut în foi foarte subţiri sau transformat în sârmă fină. Proprietăţi chimice: Aluminiul este un element activ din punct de vedere chimic. Deşi are caracter puternic electropozitiv la temperatură obişnuită aluminiul pur devine stabil în aer, deoarece este apărat de pelicula subţire de oxid de aluminiu format la suprafaţa lui. Tot aşa de stabil este faţăde apă. Formarea peliculei de oxid de aluminiu care protejează metalele de acţiunea aerului şi umezelii poate fi împiedicată prin analgamarea suprafeţei aluminiului. De aceea, o bucată de tablă de aluminiu analgamată prin frecarea suprafeţei cu o soluţie concentrată de clorură mercurică sau pulbere de oxid de mercur sau direct cu mercur, expusă la aer, se acoperă cu eflorescente albe datorită formării hidroxidului de aluminiu. Încălzit până la 7000C, aluminiu în pulbere arde arde în aer cu lumină strălucitoare, formând oxid de aluminiu. 4Al + 3O2 = 2Al2O3 Cantitatea de căldură degajată în această reacţie este apreciabilă. Din cauza afinităţii mari a Aluminiului pentru O, el îl scoate din oxizii metalici mai puţin activi. De exemplu, dacă un amestec format din pulbere de aluminiu şi oxid de fier este aprins este aprins datorită reacţiei care are loc: 2Al + Fe2O3 = Al2O3 + 2Fe este extrem de energică iar căldura degajată ridică temperatura produselor până la peste 20000C. La această temperatură fierul se topeşte iar oxidul de aluminiu se ridică la suprafaţă. Reacţia stă la baza procedeului aluminotermaplicat la extragerea unor metale din oxizii lor cum şi pentru obţinerea temperaturii înalte necesare sudurii fierului.


Duraluminiul

Le Duralumin (également appelé duraluminum , Duraluminium ou le dural) est le nom commercial d'un des premiers types des alliages d'aluminium âge-durcissable du que les constituants de alliage principaux sont le cuivre , du manganèse et de magnésium . Un équivalent moderne utilisé généralement de ce type d'alliage est AA2024, qui contient (dans wt.4% le de cuivre, le magnésium 1. La limite conventionnelle d'élasticité typique est MPA 450, avec des variations selon la composition et le trempe .

Le Duralumin a été développé par le métallurgiste allemand Alfred Wilm au Gesellschaft de Dürener Metallwerke Aktien. En 1903, Wilm a découvert qu'après le éteignant , un alliage d'aluminium contenant le Cu de 4% durcirait lentement une fois parti à la température ambiante pendant plusieurs jours. D'autres améliorations ont mené à l'introduction du Duralumin en 1909. Le nom est aujourd'hui désuet, et principalement utilisé dans la science populaire pour décrire le système d'alliage d'Al-Cu, ou 2000 séries comme indiqué par l'association en aluminium.

Sa première utilisation était les armatures rigides du dirigeable . Sa composition et traitement thermique étaient un secret de temps de guerre. Avec ce nouveau mélange déchirer-résistant, le duralumin rapidement a écarté dans toute l'industrie des avions au début des années 30, où il était bien adapté aux techniques monocoques de construction du nouveau qui étaient présentées en même temps. Le Duralumin est également populaire pour l'usage dans des outils de précision tels que des niveaux en raison de son poids léger et force.

Bien que l'addition du cuivre améliore la force, elle rend également ces alliages susceptibles de la corrosion . Pour des produits de feuille, la résistance à la corrosion peut être considérablement augmentée par la liaison métallurgique d'une couche extérieure en aluminium de grande pureté. Ces feuilles désigné sous le nom du plaqué aluminium, et sont utilisées généralement par l'industrie des avions .

CUPRUL IONAS SEBASTIAN

CUPRUL SUJET: cuivre (Z = 29, A = 63,542) Valente: I, II MISSION: 1 + 2 +; CONFIGURATIA ELECTRONICA: 1s22s22p63s23p64s13d10; Historique: Le cuivre est connu depuis l'ancienne Egypte timpuri.In, Caldeea, l'Assyrie, Phénicia et l'Amérique ont été retrouvés des objets en cuivre qui ont une longueur de plus de 6000 ans. Nom de cuivre était son nom de l'île de Chypre (Cyberiu) où il ya un grand industriel vieux objets de cuivre. Dtorita abondant dans le cuivre, l'île de Chypre a été conquise successivement par les Égyptiens, asirieni, les Phéniciens et les Romains. En Asie, il a trouvé des traces aun les mines de cuivre qui ont été exploitées dans Caldeeana époque. État naturel: La nature de cuivre se trouve à l'état pur ou dans diverses combinaisons iu minerale.Cuprul natif formé au cours de différents processus biologiques, en réduisant leur combinaison de la nature. Le plus important de minéraux sont: • Calcozina Cu2S: contient 79,8% de cuivre et de rencontre sous la forme de masses compact composé de cristaux prismatiques bipiramidale, gris et noir, avec 5,7 g/cm3 la densité et l'échelle de dureté 2-3 Mosh; • Calcopirita CuFeS2: contient 34,75% de cuivre et on le trouve en cristal tetraedrice, jaune, densité de 4,2 g/cm3 et d'échelle de dureté 3-4 dans Mosh; Bornitul 3Cu2S • • • FeS2 Fès: contient 63,3% Cu et est sous la masse compacte de couleur rouge-Arama, fragile, avec densitatetea de 5g/cm3 dureté et 3 de l'échelle Mosh; • Covelina CuS: contient 66,5% Cu et réunit, sous la forme de lames et de petits en-couleur bleu indigo, avec échelle de dureté de 1,5-2 Mosh; • Cupritul Cu2O: contient 88,8% Cu et est sous le rouge-gris crystals; denistate de 5,85-6,16 g/cm3 et de la dureté de 3,5-5 dans Mosh échelle; Le cuivre se retrouve dans d'autres minéraux comme le melaconitul (CuO); malachitul (Cu2CO3 (OH) 2); azuritul et la nature en général crisocolul.In combinaisons en minerais de cuivre altura combinaisons d'autres métaux sous forme de minerais poliatomice. Le traitement de minerai de cuivre: Le cuivre métal est obtenu à partir de ses minerais. Pour l'extraction de cuivre, de ses concentrés de minerai sont traitées par des processus Piro-hidrometalurgice.prin ou de grillage de sulfures de cuivre résultat de monoxyde de cuivre par la réduction du carbone et oxyde de fer avec valent 3 pour obtenir de cuivre brut . 8CuO + 2Fe2O3 + 5C = 8Cu + 4FeO + 5CO2 Après l'obtention du cuivre brut et raffiné est afant, enfin l'obtention de la pureté de 93-98,5%. Propriétés physiques et chimiques: L'état compact, le cuivre est un métal rouge-Arama, stalucire métal à vif et cristlina structure cubique, la dureté de 2,5-3 Mosh échelle et la densité de 8,96 g/cm3. Connu un grand nombre d'alliages qui forment avec les éléments suivants: Zn, Sn, Al, Ni, Be, Fe, Mg, Ag, Au, Si, etc .. Zinc alliage de laiton porte le nom, ces staniul bronze, celles de nickel nicheline avec Zn et Al dewarada. Le cuivre est un métal avec redusa.Cu chimique mais il est combiné avec oxigwenul, de soufre, haogenii ou d'autres articles et réagit avec l'acide nitrique, sulfurique (conc.) sulfhidric, avec NaCl, NaCN, sulfates et nitrates alcalini . L'air humide, le cuivre est recouvert d'un film de protection de cuivre métal et l'oxyde de cuivre après monovalent equations: 2Cu + O2 + 2H2O = 2Cu (OH) 2 Cu (OH) 2 + Cu + H2O = Cu2O Le concentré de solutions de hidracizilor réagit avec la poudre de cuivre à chaud dans l'air ou l'oxygène: 2Cu + 4HCl + O2 = 2CuCl2 + 2 H2O Le cuivre réagit avec le sulfure d'hydrogène en présence de sulfure de carbone et de méthane, de sulfure de cuivre: 8Cu + CS2 + H2S + CH4 = 4Cu2S Le cuivre n'est pas combinée avec de l'azote, mais l'action de l'ammoniac sur incazit Avec le rouge nitrura résultat de Cu3N.La température utilisé pour réduire le dioxyde d'azote en vertu de l'équation: 2Cu = NO + NO2 + Cu2O. Le métal fondu dans HNO3 en H2SO4 conc. chaud en solution alcaline de cyanure ou des solutions ou de sels d'ammonium de fer trivalent: 3Cu + 8HNO3 = 3Cu (NO3) 2 + 2NO + 4H2O Cu + H2SO4 = CuSO4 + SO2 + 2H2O 2Cu + 4KCN + H2O + 1/2O2 = 2K [Cu (CN) 2] + 2KOH Avec 4NH4OH + + 1/2O2 = [Cu (NH 3) 4] (OH) 2 + 3H2O Cu + Fe2 (SO4) 3 = + 2FeSO4 Avec SO4 Le cuivre est très important en termes biologiques et probablement oxidarilor intracellulaire catalyseur. Les combinaisons suivantes: a) la combinaison cuivre monade: L'oxyde de Cu2O monovalent (cuivre) se trouvent dans la nature sous la forme de cristaux rosii.Se octaédrique sels obtenus par le traitement de Cu (II) avec hidroxizii alcalini en présence d'un réducteur comme le glucose: 2CuSO4 + + glucose 4NaOH = Cu2O acide glucomic + + 2H2O + 2Na2SO4 Cu2O est peu soluble dans l'H2O et deizolva à l'ammoniac ou hidracizi: Cu2O + 4NH3 + H2O = 2 [Cu (NH 3) 2] OH Cu2O + 8HCl = 2H3 [CuCl4] + H2O. En présence d'hydrogène et de carbone pour réduire metalic.La Avec acld réagir avec Mg, Zn, Al, les métaux alcalins, etc. : Cu2O + H2 + H2O = 2Cu Cu2O + CO + CO2 = 2Cu Cu2O Mg + + MgO = 2Cu Avec d'hydroxyde de cuivre (OH) 2 est obtenu par traitement des sels de cuivre monovalent avec une solution d'hydroxyde alcalin à basse température: CuCl + + KOH = KCl CuOH n ébullition CuOH son tour dans le rouge d'oxyde de cuivre monade: 2CuOH --- Cu2O + H2O L'association a CuOH couleur jaune, de la densité 3368g/cm3 NEST est facile et difficile oxidable soluble dans l'eau et légèrement soluble dans l'ammoniac. Monoclorura de xupru CuCl: être préparée par dissolution dans HCl Cu2O par la combustion CuCl2 en rouge ou en cuivre métallique de traitement à l'acide chlorhydrique en présence d'oxygène dans l'air: Cu2O + 2HCl + H2O = 2CuCl 2CuCl2 --- 2CuCl + CL2 2Cu + 2HCl + 1/2O2 + H2O = 2CuCl CuCl est présenté comme subtanta solide incolora densité de 3,7 g/cm3, satbila atmosphère sèche, dure ain soluble dans l'eau, il s'oxyde et se décompose sous l'action de la lumière et l'humidité. Monoclorura dissoudre dans l'ammoniaque, d'acide, les chlorures de métaux alcalins ou NH4Cl, thiosulfate, etc. : CuCl + HCl = H [CuCl2] ou H2 [CuCl3] CuCl + = MY MeICl [CuCl2] Étant donné que les solutions d'acide ou de l'ammoniac monocloruri oxyde de cuivre est très facile à tenir dans des pots avec verrouillage etansa. Sulfure de cuivre monovalent Cu2S: être trouvé dans la nature minérale appelée calcozina. Est obtenu en combinant les éléments directement, par une action de H2S sur le cuivre métal ou CuS la combustion de l'hydrogène dans l'atmosphère: 2Cu + S = Cu2S + 24,17 kcal 2Cu + H2S = H2 + Cu2S 2CuS --- H2S + H2 + Cu2S L'association prend la forme d'octaédrique bleu, la densité de 5,97 g/cm3, peu soluble dans l'eau et se dissoudre dans l'acide nitrique dilué au point d'ébullition Réagit avec de l'acide sulfurique et de nitrate d'argent, ainsi que par les oxydes d'équations: Cu2S CuS + + H2SO4 = CuSO4 + SO2 + 2H2O Cu2S + AgNO3 = 2CuNO3 + Ag2S + 2AG Cu2S + 3PbO2 = Cu2O + SO2 + 3pb Monovalent de sulfate de cuivre Cu2SO4: est obtenu par chauffage bivalent sulfate de cuivre avec du cuivre métal: CuSO4 + Cu = Cu2SO4 Il montre que la poudre cenusie responsables air froid et sec est en HCl dezolva conc. et de l'acide nitrique ou acétique. Cuivre bivalent combinaisons: Monoxyde de cuivre CuO: être trouvé dans la nature appelé melaconit.Se métal obtenu par chauffage la température de plus de 80 degrés C ou d'hydroxyde de cuivre par decrepitation nitrate ou carbonate de cuivre bivalent; 2Cu + O2 = + 37,6 kcal 2CuO Cu (NO3) 2 = CuO + 2NO2 + 1/2O2 L'association prend la forme de poudre noire, la densité de 6,45 g/cm3, peu soluble dans l'eau, et les acides concentrés dizolvain, ou de l'iodure de cuivre métallique amoniu.este faible hydrogène, carbone, fer, aluminium, etc.: 2CuO + C = 2Cu + CO2 CuO + H2 = Cu + H2O 3CuO + 2Fe = 3Cu + Fe2O3 Bivalent oxyde de cuivre dans l'industrie du verre et sert en tant que pigment vert des emails. Bivalent hydroxyde de cuivre Cu (OH) 2 est obtenu par teatarea bivalent avec la solution de sulfate d'hydroxyde de sodium: CuSO4 + 2NaOH = Cu (OH) 2 + Na2SO4 La combinaison est peu soluble dans l'eau amfoter caractère, réagit avec les acides et les bases et de sels alcalins après equations: Cu (OH) 2 + 2HNO3 = Cu (NO3) 2 + 2H2O Cu (OH) 2 + 2NaOH = Na2 [Cu (OH) 4] 2Cu (OH) 2 + 6KCN = 2K [Cu (CN) 2] + 4KOH + (CN) 2 Par dissolution dans l'ammoniaque Schweiter résultat réactif [Cu (NH 3) 4] (OH) 2, qui sert à dissoudre la pâte. La poudre est utilisée comme pigment bleu. Dimerul Dichlorure de cuivre, est obtenu par actinea chlore sur le cuivre métal: 2Cu + 2Cl2 = Cu2Cl4 Il montre que la poudre cristalline de couleur brun foncé, la densité 3045g/cm3 est en tran sforma CuO chauffage par air. Monosulfura cuivre est présent dans la nature comme un minerai appelé covelina.In laboratoire est préparé par chauffage CuSO4 avec H2S par la réaction: CuSO4 + H2S = CuS + H2SO4 Hot acides réagissent avec les équations: CuS + 2H2SO4 = CuSO4 + SO2 + S + 2H2O En chauffant la décomposition dans les composants en rouge. Il est présent sous forme de poudre noire, très peu soluble dans l'eau et les hydroxydes de l'alcalinité et de dissoudre le cyanure dans les solutions alcalines. Bivalent de sulfate de cuivre CuSO4: est obtenu par déshydratation hidratilor son action comme H2SO4 ou de l'action avec plus de: Cu 2 + H2SO4 = CuSO4 + SO2 + 2H2O La combinaison est prezinata comme un prisme ortorombice pâle, blanc et se transformer en action CuSO45H2O sous umidiatii.Amestecat avec de la chaux est utilisée dans les vignobles stropitul. Solutions de nitrate de cuivre séparées de conc = ntrate obtenue par traitement à l'acide 3,6,9 azotic.Se savoir hydrates avec les molécules d'eau. Intrebuintari: Cuivre et ses composés à trouver un large éventail d'utilisation: dans la fabrication de la feuille en tant que catalyseurs et les couleurs sont utilisées dans l'industrie de la peinture des radiateurs en électrotechnique et d'insecticides.

Cupru

Cupru

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare

Nichel - Cupru - Zinc

Cu

Ag

Imagine:Cu-TabelPeriodic.png

Tabelul întreg

Proprietăţi generale

Nume, Simbol, Număr atomic Cupru, Cu, 29

Serie chimică Metal tranziţional

Grupă, Perioadă, Bloc I B (11), 4 , d

Densitate, Duritate 8920 kg/m3, 3,0

Înfăţişare cupru, metalic

Imagine:Cu-thumb.jpg

Propietăţi atomice

Masă atomică 63,536 uam

Rază atomică (calc.) 135 (145) pm

Rază covalentă 138 pm

Rază van der Waals 140 pm

Configuraţie electronică [Ar]3d104s1

e- pe nivel de energie 2, 8, 18, 1

Număr de oxidare (Oxid) 2,1 (caracter bazic moderat)

Structură cristalină Cubică, cu feţe centrate

Propietăţi fizice

Stare de agregare solid (__)

Punct de topire 1357,6 K (1984,3 °F)

Punct de fierbere 2840 K (4653 °F)

Volum molar 7,11 ×10-6 m3/mol

Energie de vaporizare 300,3 kJ/mol

Energie de combinare 13,05 kJ/mol

Presiunea vaporilor 0,0505 Pa la 1358 K

Viteza sunetului 3570 m/s la 293,15 K

Diverse

Electronegativitate 1,9 (Scala Pauling)

Capacitate calorică specifică 380 J/(kg*K)

Conductibilitate electrică 59,6 106/m ohmi

Conductibilitate termică 401 W/(m*K)

Primul potenţial de ionizare 745,5 kJ/mol

Al 2-lea potenţial de ionizare 1957,9 kJ/mol

Al 3-lea potenţial de ionizare 3555 kJ/mol

Al 4-lea potenţial de ionizare 5536 kJ/mol

Cei mai stabili izotopi

izo SN Semi-viaţă MD ED MeV PD

63Cu 69,17% Cu este stabil cu 34 neutroni

64Cu {sin.} 12,7 h ε 1,675 64Ni

64Cu {sin.} 12,7 h β- 0,579 64Zn

65Cu 30.83% Cu este stabil cu 36 neutroni

Unităţi în SI şi TPS.

Cuprul (numit şi aramă) este un element din tabelul periodic având simbolul Cu şi numărul atomic 29.

Cuprul este un metal de culoare roşcată, foarte bun conducător de electricitate şi căldură. Cuprul a fost folosit de oameni din cele mai vechi timpuri, arheologii descoperind obiecte din acest metal datând din 8700 î.Hr. A fost unul din primele metale folosite, deoarece cantităţi mici din el apar în unele locuri în stare liberă. Principalele minereuri ale cuprului sunt: calcozina (sulfura de cupru), calcopirita sau criscolul (ferosulfura de cupru), cupritul (oxidul cupros) şi malachitul si azuritul (ambele forme ale carbonatului basic de cupru). Metoda folosită pentru extracţia de cupru depinde natura minereului. Daca cuprul se găseşte în stare liberă, el poate fi separat prin sfărâmarea minereului în bucăţi mici şi amestecarea sa cu apa. Cuprul, fiind relativ greu, se depune pe fund. Cuprul, care are o puritate de peste 99%, este folosit la fabricarea conductelor de gaz şi apa, a materialelor pentru acoperişuri, a ustensilelor şi a unor obiecte ornamentale. Deoarece cuprul este un bun conducător de caldură, se utilizeaza la boilere şi alte dispozitive ce implică transferul de caldură, sau folie de cupru (simplu strat) sau două (dublu strat) se floseşte ca PCB. Originea numelui: din cuvântul latinesc cyprium (dupa insula Cipru).

dimanche 14 décembre 2008

samedi 13 décembre 2008

BUNĂ DIMINEAŢA !

Dragii mei, cam slabă activitatea. Aţi uitat aşa repede ce trebuia să faceţi ?
Nici în limba romană n-aţi găsit informaţii, sau deja aţi luat vacanțâ?